Pratiche sleali 2005/0029 RO
BG CS DA DE EL EN ES ET FI FR GA HR HU IT LV LT MT NL PL PT RO SK SL SV print pdf
- care 12
- articolul 7
- comerciant 6
- privind 6
- orice 6
- vedere 5
- nesolicitată 5
- este 5
- cazul 5
- practicile 5
- pentru 5
- influența 4
- membre 4
- oricărei 4
- consumatorilor 4
- folosirea 4
- produs 4
- consumatorului 4
- privire 4
- inclusiv 4
- european 4
- către 4
- necesare 3
- consiliului 3
- parlamentului 3
- //ce 3
- statele 3
- directiva 3
- având 3
- vânzare 3
- comercială 3
- legislației 3
- practică 3
- seama 3
- conformitate 3
- alineatul 3
- aplicarea 2
- mai 2
- administrative 2
- comerciantului 2
- reale 2
- exonera 2
- afirmațiilor 2
- vânzarea 2
- „articolul 2
- conduitĂ 2
- codurile 2
- capitolul 2
- legal 2
- comunitare 2
Articolul 9
Folosirea hărțuirii, constrângerii sau a influenței nejustificate
Atunci când se determină dacă o practică comercială folosește hărțuirea, constrângerea, inclusiv forța fizică sau influența nejustificată, se ține seama de:
| (a) | momentul, locul, natura și persistența ei; |
| (b) | folosirea de limbaj și comportament amenințător sau nejustificat; |
| (c) | exploatarea de către comerciant, în cunoștință de cauză, a oricărui eveniment nefast sau a oricărei situații deosebit de grave care afectează modul de a judeca al consumatorilor, pentru a influența decizia consumatorului cu privire la produs; |
| (d) | orice bariere necontractuale, oneroase sau disproporționate, impuse de comerciant în cazul în care un consumator dorește să-și exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia un contract sau de a se îndrepta spre un alt produs sau comerciant; |
| (e) | orice amenințare de intentare a unei acțiuni care nu este posibilă din punct de vedere legal. |
CAPITOLUL 3
CODURILE DE CONDUITĂ
„Articolul 9
Vânzarea nesolicitată
Având în vedere că Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (10) interzice practicile de vânzare nesolicitată, statele membre iau măsurile necesare pentru a exonera consumatorul de cheltuielile pe care le implică vânzarea nesolicitată, absența unui răspuns al consumatorului nefiind echivalentă cu consimțământul său.
| 2. | articolul 9 din Directiva 2002/65/CE se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 9 Având în vedere că Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (11) interzice practicile de vânzare nesolicitată și fără a aduce atingere dispozițiilor în vigoare ale legislației statelor membre privind reînnoirea tacită a contractelor la distanță în cazul în care acestea permit reînnoirea tacită, statele membre iau măsurile necesare pentru a exonera consumatorul de orice obligație pe care o implică practicile de vânzare nesolicitată, absența unui răspuns al consumatorului nefiind echivalentă cu consimțământul său. |
Articolul 9
Folosirea hărțuirii, constrângerii sau a influenței nejustificate
Atunci când se determină dacă o practică comercială folosește hărțuirea, constrângerea, inclusiv forța fizică sau influența nejustificată, se ține seama de:
| (a) | momentul, locul, natura și persistența ei; |
| (b) | folosirea de limbaj și comportament amenințător sau nejustificat; |
| (c) | exploatarea de către comerciant, în cunoștință de cauză, a oricărui eveniment nefast sau a oricărei situații deosebit de grave care afectează modul de a judeca al consumatorilor, pentru a influența decizia consumatorului cu privire la produs; |
| (d) | orice bariere necontractuale, oneroase sau disproporționate, impuse de comerciant în cazul în care un consumator dorește să-și exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a rezilia un contract sau de a se îndrepta spre un alt produs sau comerciant; |
| (e) | orice amenințare de intentare a unei acțiuni care nu este posibilă din punct de vedere legal. |
CAPITOLUL 3
CODURILE DE CONDUITĂ
Articolul 12
Instanțe judecătorești și autorități administrative: justificarea afirmațiilor
Statele membre pot acorda instanțelor judecătorești sau autorităților administrative competențe care să le permită în procedurile civile sau administrative prevăzute la articolul 11:
| (a) | să solicite comerciantului să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmațiilor reale în legătură cu o practică comercială în cazul în care, ținând seama de interesul legitim al comerciantului și al oricărei părți la procedură, respectiva solicitare pare potrivită pe baza circumstanțelor cazului particular; |
| (b) | să ia în discuție afirmațiile reale în cazul în care dovada solicitată în conformitate cu litera (a) nu este furnizată sau este considerată insuficientă de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă. |
Articolul 18
Revizuirea
(1) Până la 12 iunie 2011, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport general privind aplicarea articolului 3 alineatul (9) din prezenta directivă și în special privind aplicarea articolului 4 și a anexei I, cu privire la amploarea acțiunilor de armonizare și simplificare suplimentare ale legislației comunitare în domeniul protecției consumatorilor și, având în vedere articolul 3 alineatul (5), cu privire la orice măsuri ce se dovedesc necesare la nivel comunitar pentru menținerea nivelurilor corespunzătoare de protecție a consumatorilor. Raportul este însoțit, după caz, de o propunere de revizuire a prezentei directive sau a altor dispoziții relevante ale legislației comunitare.
(2) Parlamentul European și Consiliul acționează, în conformitate cu tratatul, în termen de doi ani de la comunicarea de către Comisie a oricărei propuneri prezentate în conformitate cu alineatul (1).
whereas